Draga Recrutorule…

Rodica a simtit ca toate experientele negative prin care a trecut din postura de candidat au ceva in comun, motiv pentru care i-a fost greu sa selecteze doar una mai reprezentativa. Ne-a trimis insa, o scrisoare originala adresata tuturor celor care au fost, sunt sau vor fi la un moment dat recrutori. Ce-ar mai fi de spus? Doar ca ne dorim sa ajunga la destinatie.

Dintre toate experientele de interviu, nu imi dau seama care este mai relevanta, dar in mod sigur, toate experientele negative sau amuzante au avut cate ceva in comun. Cam aceleasi situatii si impresii le-am intalnit la prieteni sau colegi. Cu toate acestea, pana acum, nu am gasit o modalitate directa de a spune lucrurile acestea recrutorilor. Desi, probabil ar fi trebuit, pentru ca multi dintre ei fac acelasi lucru si obtin aceleasi reactii (nemarturisite pe nicaieri) din partea candidatilor.

Asa ca……

Draga Recrutorule,

Iti mulţumesc pentru rabdarea de a-mi citi CV-ul si de a intelege ce stiu sa fac si cat de bun sunt la ceea ce fac. Totusi, as vrea sa te mai rog ceva…. Iti mai aduci aminte de proverbul acela “Ce tie nu-ti place, altuia nu face”? Fiindca mie imi vine in minte destul de des in minte cand ma intalnesc cu tine… Si-atunci, iata ce te rog:

1. Nu intarzia la interviu si nu ma lasa sa te astept mai mult de 10 minute. Cu atat mai mult cu cat spui in anuntul de angajare ca vrei pe cineva „organizat, care sa respecte dead-line-urile” sau ca „apreciezi punctualitatea”.

Te rog asta nu fiindca ma simt jignit, ci mintit. Uite de ce: daca job-ul meu va fi sa fac site-uri web, inteleg ca se asteapta de la mine sa lucrez la mai multe proiecte simultan si sa respect termenele limita (sa fiu punctual cu cerintele clientilor). Dar daca astazi, job-ul tau este sa ma intervievezi pe mine si tu intarzii, eu ce sa inteleg? Ca, asa…in general, la voi in firma regulile sunt doar pentru unii angajati? Ca timpul meu nu e important pentru tine? Sau poate eu nu sunt suficient de important pentru tine? Dar, astazi, la ora x stabilita impreuna, EU sunt job-ul tau!

Nu, daca ma lasi sa astept, draga recrutorule, nu imi testezi rabdarea sau interesul pentru firma ta. Chestia asta o vei putea vedea in intrebarile pe care ti le voi pune despre firma si in informatiile pe care ti le voi da.

2. Documenteaza-te despre job-ul pentru care faci recrutarea. Da, stiu ca tu nu esti contabil sau dezvoltator web! Dar, daca ma intrebi detalii despre experienta si proiectele mele, nu silabisi in timp ce-ti iei notite.

S-ar putea sa devin ingamfat, sa cred ca habar n-ai ce faci si sa nu-ti spun chiar tot ce stiu, ca…deh, denumirile sunt complicate si poate nu resusesti sa le notezi. Nu-i frumos din partea mea, dar si tentatia va fi mare, c-asa e omu’! Sau…s-ar putea sa-ti dau atatea detalii, majoritatea neimportante, incat vei cam pierde vremea cu mine.

Stiu ca ce face firma ta e un pic diferit fata de ceea ce faci tu, draga recrutorule. Dar, daca lucrezi acolo de suficient timp incat sa conduci un interviu, ma astept sa stii ce face firma la care lucrezi si cam ce vrei. Pentru mine, TU esti firma la care am aplicat!

3. Te rog, draga recrutorule, nu ma intreba ce salariu vreau de la primul interviu, daca nu mi-ai spus nimic despre obiectivele mele pentru pozitia respectiva. E ca si cum m-ai intreba cat costa o paine! Ok, eu pot sa-ti zic cat costa o paine, da’ care te intereseaza: integrala, cu seminte, alba, neagra, de 300 g, de 500 g, de 1 kg?

Inteleg ca ai un buget pentru postul acesta, dar nu pot sa-ti spun un numar, fara sa stiu clar ce vrei de la mine. Insa, pot sa-ti spun ce-am facut pana acuma si cat am castigat. Pot sa-ti spun daca vreau sa-mi schimb job-ul pentru unul mai bine platit. Intreaba-ma asta!

4. Foloseste-l pe „Google” la maxim! Ma poti cauta si pe mine, dar mai cauta din cand in cand si firma ta.

Noi, candidatii, cam asa aflam informatii despre firmele la care aplicam. Gasim site-uri, imagini, interviuri de presa si…forumuri (!). Dintr-un forum poti afla multe lucruri mai putin cunoscute despre firma, mai pe romaneste spus „barfe”. Poate nu e frumos ca fostii (sau actualii) angajati ai firmei scriu pe astfel de forumuri, dar eu- candidatul voi citi aceste lucruri si s-ar putea sa te intreb despre ce scrie acolo: daca se munceste peste program? cum se recompenseaza orele suplimentare? daca se aproba cu greu un concediu? daca sunt probleme la plata salariilor? Si tot asa….

Iar daca raspunsurile tale sau comportamentul firmei imi confirma cele citite pe forum…crede-ma ca voi spune si altora. Iar daca tu ma vei vrea, eu s-ar putea sa nu te mai vreau, caci ma astept la ce e mai rau.

Draga Recrutorule, multumesc ca ai citit pana aici si sa stii ca nu vreau sa fiu rautacioasa si nici nu sunt suparata pe tine. Dar, vezi tu, desi poate nu-ti spune nimeni lucrurile astea, pana la urma cam astea sunt reactiile si impresiile mele la ceea ce faci tu. Si s-ar purtea sa ma angajezi. Si probabil imi voi schimba greu parerea, caci vom interactiona putin. Si voi ramane cu ideea ca „aia de la HR habar n-au de viata lor”, „sunt o adunatura de oameni care nu stiu ce facem noi aicea, nu stiu de ce sunt atat de multi!”.

Stiu ca te enerveaza, ca esti revoltat, ca poate doare, dar unii dintre colegii tai s-ar putea sa gandeasca asa. Si nu e vina lor: cum i-ai adus in firma, asa ii ai; ce le-ai arata, aia au inteles! Fiindca, vezi tu, draga recrutorule, tu esti functia suport (sau administrativa) in cadrul firmei, tu trebuie sa-i intelegi pe ei si sa le faci viata mai usoara, nu invers! Asta nu inseamna ca treaba ta nu este importanta! Este foarte importanta, deci fa-o cat mai bine! Draga recrutorule, iti doresc succes.

Sursa: http://www.portalhr.ro/draga-recrutorule/

Sfantul Valentin al Ortodoxiei

An de an, ziua de 14 februarie ne pune pe fiecare dintre noi, in calitate de crestini ortodocsi, in fata unui dublu paradox. In primul rand, de Valentine’s Day a auzit toata lumea, astfel incat, la o adica, oricine poate defini succint "sarbatoarea", in timp ce despre viata Sfantului Valentin nu cunoaste nimeni mai nimic.

In al doilea rand, multi sunt contrariati de faptul ca in aceasta zi nu intalnesc in Calendarul Ortodox niciun sfant care sa poarte acest nume. Intamplarea face ca nici Calendarul Romano-Catolic sa nu-l mai pomeneasca in aceasta zi,Sfantul Valentin fiind scos din calendar in 1969 din cauza ambiguitatii datelor referitoare atat la persoana sa, cat si la faptele care au condus la consacrarea lui ca sfant. In prezent, la 14 februarie, catolicii ii amintesc pe Sfintii Chiril si Metodie.

Asadar, nu gresim atunci cand spunem ca Valentine’s Day, cu tot "marketing-ul" aferent, este in Romania - si nu numai - o "sarbatoare" fara sarbatorit.

Despre Valentine’s Day s-a scris si s-a comentat suficient, pro si contra. S-a scris si s-a spus, din pacate, destul de putin despre Sfantul Valentin al Ortodoxiei, praznuit de Biserica in ziua de 30 iulie.

Sfantul Valentin s-a nascut in anul 175, la Interamna (Terni de astazi, in regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de catre Sfantul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de catre Papa Victor I, in anul 197.

Remarcabil propovaduitor al Evangheliei, facator de minuni si vindecator, a fost foarte iubit de catre credinciosii sai. El l-a vindecat pe fratele tribunului roman, Frontanus, de o boala foarte grea. Cand s-a imbolnavit Cherimon, fiul vestitului filosof Craton, acesta, urmand sfatului lui Frontanus, l-a chemat pe Episcopul Valentin la Roma. Cherimon suferea de o boala care ii schimonosea si ii contorsiona cumplit trupul. Dupa ce Sfantul Valentin a petrecut o noapte in rugaciune, Cherimon, complet sanatos, s-a aratat inaintea filosofului Craton, tatal sau. Atunci s-au botezat Craton si toata casa acestuia, impreuna si cu trei discipoli ai lui.

Sfantul Valentin a fost arestat, torturat si decapitat la Roma, la varsta de aproape o suta de ani, din ordinul prefectului Placid Furius, in timpul persecutiilor imparatului Marc Aureliu. Sfantul Valentin a fost ucis in secret, in timpul noptii, pentru a se evita rascoala populatiei din Terni.

Trei dintre discipolii lui Craton, Procul, Efiv si Apolonie, au fost si ei ucisi impreuna cu Sfantul Valentin, in anul 273.

Particele din moastele Sfantului Mucenic Valentin se gasesc la Biserica Delea-Noua Calist din Bucuresti. Sfintele Moaste au fost primite in dar de la Episcopia din Terni, Italia, in anul 2005.

In Calendarul Ortodox, pe langa Sfantul Ierarh Mucenic Valentin, praznuit pe 30 iulie, intalnim mai multi mucenici care au purtat acest nume: Sfintii Mucenici Marcu, Sotirih si Valentin - 24 octombrie, Sfanta Mucenita Valentina - 10 februarie, Sfantul Mucenic Valentin - 24 aprilie, Sfantul Valentin Preotul - 06 iulie, Sfanta Mucenita Valentina - 18 iulie.

Radu Alexandru

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-valentin-ortodoxiei-123499.html

Gala LSRS 2011 - Premiile LSRS - Cristina Ghenoiu Marele Premiu

Despre grăniceri şi foloase necuvenite

Am avut în ultima perioadă prilejul să ne desfătăm cu o extraordinară reprezentaţie de circ politic - pe care am apreciat-o la justa sa valoare - , anume blamarea in corpore a tuturor grănicerilor şi vameşilor. Ceva de aceeaşi natură am mai văzut şi în legătură cu securiştii din vremea lui Ceauşescu, şi cu vechile guverne, când au venit noile guverne etc. Pentru a înţelege cum s-a ajuns la un asemenea spectacol, de anvergura Cântării României, este necesar să cunoaştem câteva lucruri esenţiale...

În orice instituţie a unui stat, există profesionişti de care depinde bunăstarea ţării. Au existat şi pe vremea răposatului unii de care a depins stabilitatea internă sau externă. Schimbarea de regim i-a aruncat însă pe toţi la groapa cu lei a noului regim.

Grănicerii sunt supuşi acum aceluiaşi tip de sănătos şi patriotic oprobriu public. Să vedem care este totuşi realitatea privită din perspectiva tehnică a unui a unui vameş „ticălos şi corupt”, cum este prezentat în acest moment. Nu vreau să generalizez însă, în anumite situaţii, problemele sunt mult mai nuanţate decât se arată la prima vedere. Mă refer la cazul specific al postului Vama Siret. Este posibil ca şi în alte părţi să avem situaţii similare, dar să vedem faptele...

Graniţa cu Ucraina trece prin miezul unui teritoriu românesc, fiind trasată cu creionul de Stalin - alt tiran, autor al unor mari abuzuri, rămase împietrite în istorie. Din această cauză există sate împartite în două, jumătate în România, jumătate în Ucraina, cu familii şi rude în ambele ţări. Acum, de când aceştia se pot vedea şi comunica între ei, au început să-şi facă daruri reciproce la graniţă, în prezenţa grănicerilor. Uneori, ei dau bani grănicerilor să le cumpere produse din ţara vecină, ba chiar fac schimb de daruri cu grănierii. Cine a trecut prin Bucovina cunoaşte obiceiul local de a face daruri reciproce, obicei specific şi ucrainienilor, probabil şi datorită nevoii de a avea vecini buni la graniţă.

În Ucraina, obiceiul darului este chiar mai puternic decât în Bucovina. Din principiu, orice ucrainian oprit de poliţie dă poliţistului cinci grivne ca dar, iar când ajung la graniţa ucrainiană dau mai mult. Dau câteva grivne şi la graniţa românească. Dacă găanicerii din Romania refuză acest dar, se supără grănicerii ucrainieni şi fac, din această cauză, probleme la trecerea TIR-urilor.Multe dintre acestea sunt încărcate cu marfă ce are termen de livrare rapidă, iar oprirea lor nejustificată aduce după sine mari pagube economice. Un astfel de fenomen se petrece chiar în acest moment, după arestarea vameşilor corupţi şi a grănicerilor ticăloşiţi în rele, dar ce ne pasă nouă de problemele economice?... Ţara o duce bine iar aceşti corupţi şi ticăloşi trebuie să sufere pentru că au obţinut foloase necuvenite de pe urma traficului de frontieră.

Aceşti josnici funcţionari înghit zilnic cantităţi impresionante de radiaţii, de la aparatura neprotejată cu ecrane de plumb, cu care se scanează conţinuturile TIR-urilor, dar aşa merită dacă nu sunt cuminţi şi iau copeica pe care, oricum, nu ar fi primit-o statul român de la ucrainieni. Ce contează că le pică părul şi li se duce sănătatea de la radiaţii? - statul trebuie să câştige. Interesant este că, acelaşi stat românesc, nu-şi face niciun fel de probleme în privinţa miilor de miliarde de euro cu care a fost jefuită ţara în 20 de ani, de către diverşi escroci, vremelnic la putere. Acelea erau considerate, probabil, foloase cuvenite...

Nu spun că unii vameşi nu au ajuns bogaţi, mai ales dacă traficul se făcea sub mâna protectoare a unor sus-puşi. Ne întrebăm însă, cu mirare, de ce nu s-a declanşat niciun scandal la Constanţa? Se ştie demult ce fraude fantastice se fac cu grâul dat la export, pentru care statul plăteşte tva, deşi grâul este doar pe hârtie... Probabil nu au fost destui ofiţeri vigilenţi sub acoperire, care să se ocupe şi de această vamă - zic vocile naive din public.

Interesant însă este modul în care ofiţerul sub acoperire de la Vama Siret a procedat ca să demaşte ticăloşia şi corupţia funcţionarilor ce trebuie pedesiţi exemplar. A fost o magistrală mână de maestro. Pur şi simplu i-a organizat pe grăniceri şi vameşi într-o reţea mafiotă, punându-i de-a dreptul să ceară bani cât mai mulţi de la ucrainieni, sub pretextul că aşa cer şefii cei mari. Ce-i drept, nici pe vameşi sau pe grăniceri nu i-a dat inteligenţa afară din ogradă dacă au acceptat acest ordin! Sau poate că obiceiul era demult încetăţenit, aşa că n-a mirat pe nimeni această „aplicaţie”. Sau s-or fi gândit că, opunându-se, vor fi daţi afară şi, pe starea de „prosperitate” în care ne aflăm cu toţii, este mai bine să se supună şi să-şi hrănească familiile. Ofiţerul sub acoperire, al cărui nume real nu şi-l mai ştie, probabil, nici el, nu a aflat că instigarea la acte de tip mafiot nu este deloc o faptă agreată la CEDO. Dar legea românească este tolerantă şi are obrazul gros, nu se încurcă cu astfel de detalii.

Iarăşi interesant este faptul că nu s-a gândit nimeni din guvern să impoziteze darul ucrainienilor! Doar şi in SUA se impozitează bacşişul dat chelnerilor... Oricum, dacă s-ar fi dorit o măsură preventivă, s-ar fi găsit soluţii şi nu s-ar fi ajuns la exagerări. Cum arată exagerările putem întelege dacă urmărim averile vameşilor şi poliţiştilor de frontieră incriminaţi şi huiduiţi în acest moment. Ar trebui făcută publică o listă a declaraţiilor lor de avere, a datoriilor la bănci şi a bunurilor de valoare pe care le au. S-ar constata atunci că mulţi dintre ei locuiesc într-un apartament vechi de bloc şi au maşină second hand, cumpărată cu credit bancar.

Dacă s-ar face aşa ceva, poate am căpăta şi noi gustul transparenţei şi ne-am lămuri de unde au diverse beizadele nişte averi atât de opulente, când părinţii lor, cei sus-puşi, trăiesc dintr-un amărât de salariu de politician onest...

Oricum, noi aplaudăm cu entuziasm iniţiativa oficialităţilor care ne-a mai dat puţin circ (nu şi pâine) şi suntem mulţumiţi, fericiţi şi dispuşi să ne sacrificăm de dragul celor mai iubiţi conducători, ce se dau în stambă pe ecranele patriei, după cum afirma, pe vremuri, cântecelul acela clasic: “Partidul minte, partidul minte, partidul minte luminată!”…

Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/despre-graniceri-si-foloase-necuvenite

La mulţi ani, domnule Dan Puric!

Creierul - Totul E In Mintea Noastră - Documentar

Thomas Edison Biography Video

Urmăreşte-ţi ţelul! ÎPS Bartolomeu Anania (2009)

La mulţi ani Părinte! Să ne trăiţi întru mulţi ani cu sănătate multă!

Avva Rafail Noica-Akedia

Avva Rafail Noica-Akedia

Asculta mai multe audio diverse

Radu Preda despre ÎPS Bartolomeu Anania

Transplantul de organe

Sfantul Apostol Pavel spune ca in momentul in care un organ sufera in corpul uman, toate celelalte sufera impreuna cu el (I Corinteni 12, 26). Mergand mai departe, el spune ca impreuna cu Hristos alcatuim un singur organism, Biserica, al carei Cap nevazut este Mantuitorul. Asadar, daca Biserica este un trup, trebuie sa afirmam ca toate celelalte madulare (persoane) sufera sau ar trebui sa sufere atunci cand cineva este in durere.

Potrivit statisticilor, zilnic, doisprezece pacienti mor pe listele de asteptare din Europa. Intr-o astfel de situatie, Biserica trebuie sa fie vie. Daca ea este indiferenta fata de aceste suferinte, atunci ajungem sa vorbim de o biserica muribunda, caci este clar ca nu mai putem vorbi de un corp viu, atat timp cat madularele acestui trup nu mai slujesc unele altora, nu se mai sprijina intre ele. Ajungem sa fim lipsiti si de Hristos, daca tinem seama ca El Se identifica cu orice om aflat in nevoi (Matei 25, 31-46).

Biserica nu este impotriva transplantului de organe. Ea accepta ca donatorul poate sa fie viu sau mort. Dar atunci cand vorbim de un donator viu, Biserica afirma ca acea persoana trebuie sa o faca in deplina libertate si constienta de ceea ce face, sa nu fie constransa de niciun fel de circumstante, inclusiv cele banesti. Ea trebuie sa aiba constiinta ca donarea unui organ reprezinta o jertfa pentru aproapele sau.

Dar in momentul in care vorbim de un donator mort, lucrurile se complica, pentru ca medicii trebuie sa se pronunte asupra momentului in care persoana a murit. Deci, rezolvarea acestei probleme ramane pe seama medicilor.

Nu trebuie sa fim impotriva transplantului de organe, pe motiv ca la invierea de obste, trupul nostru nu va fi complet. Trupul la invierea de obste va fi un trup duhovnicesc, transfigurat, spiritualizat (I Corinteni 15, 40-44).

Amintim ca Biserica Ortodoxa Romana a respins tentativa de a se introduce consimtamantul prezumat, deoarece acest consimtamant anuleaza principiul daruirii de sine si exclude rolul familiei in cazul persoanelor aflate in moarte cerebrala sau decedate (daca acestea nu si-au exprimat clar acordul in timpul vietii).

In concluzie, Biserica Ortodoxa Romana este de acord cu transplantul "atata vreme cat, prin transplant, se rezolva criza determinata de lipsa altor solutii de vindecare si se reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia: nimeni nu trebuie ucis pentru ca altcineva sa traiasca".

Adrian Cocosila

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/editoriale/transplantul-organe-123448.html

MARC FABER: "BEN BERNANKE MAY BE DISPOSED" 1-25-2011

Astazi intra in vigoare Legea Educatiei Nationale

Astazi intra in vigoare Legea nr 1/2011, Legea Educatiei Nationale.

Odata cu intrarea in vigoare a legii, ar trebui sa se aplice si vasta majoritate a prevederilor acesteia, exceptie facand doar urmatoarele:

-introducerea clasei pregatitoare in invatamantul primar (se aplica din anul scolar 2012-2013)

-introducerea clasei a IX-a in invatamantul gimnazial (se aplica incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a V-a in anul scolar 2011-2012)

-examenul de Bacalaureat in noul format (se aplica incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a IX-a din 2011-2012)

-admiterea la liceu in noul format (se aplica incepand cu generatia de elevi care incepe clasa a V-a in anul scolar 2011-2012)

-acordarea celor 500 de Euro pentru educatie permanenta (se aplica din anul 2013)

-noile principii in finantarea invatamantului preuniversitar (se aplica din anul 2012)

-acordarea a 6% din PIB pentru educatie si 1% din PIB pentru cercetare (se aplica din anul 2012)

Asadar, ca in orice tara unde legile sunt aplicate, incepand de astazi ar trebui sa vedem la lucru multe dintre mult discutatele prevederi ale acestei legi. Va reamintim doar cateva dintre acestea:

-prevederile legate de pregatirea si angajarea cadrelor didactice. Nu mai exista examen national de titularizare iar scolile ar trebui sa angajeze (prin concurs organizat la nivelul institutiei) doar absolventi ai programelor de master didactic.

-prevederile legate de componenta si atributiile consiliului de administratie si ale directorului.

-prevederile legate de portofoliul educational si de evaluare

-prevederile legate de incompatibilitatea unor functii de conducere in scoli si universitati cu functii politice sau unele demnitati publice; revederile referitoare la combaterea nepotismului.

-prevederile legate de pensionarea cadrelor didactice universitare de peste 65 de ani

Antonio Ciocan

antonio.ciocan[at]fundatiadinupatriciu.ro

Sursa: https://www.fundatiadinupatriciu.ro/ro/media_room/stiri/438/Astazi_intra_in_vigoare_Legea_Educatiei_Nationale

Blogul ca instrument de recrutare

Daca vi se pare ca blogurile sunt doar pentru amuzament si nicidecum o modalitate serioasa de construire si comunicare a unei imagini, inseamna ca mai sunt cateva aspecte importante pe care inca nu le-ati descoperit despre cum si ce se poate face cu ele, mai ales cand e vorba de HR.

Daca incepem sa credem din ce in ce mai mult in retele sociale ca modalitate de a personaliza recrutarea, blogurile sunt urmatorul pas. Acesta e si motivul pentru care va recomandam studiul Corporate Executive Board despre utilitatea si utilizarea blogurilor si podcasturilor in recrutare.

Ca de obicei, studiile de pe HR Toolbox abunda de exemple reale si acesta nu face o exceptie. Cateva din intrebarile la care raspunde analizand actiunilor companiilor care au avut succes in folosirea acestor metode de comunicare (si recrutare) sunt:

1. Cum exact sunt folosite blogurile si podcasturile pentru a atrage talentele de care are organizatia nevoie?

2. Care este setul de competente si abilitati ce poate fi atras mai usor prin intermediul lor?

3. Cum au reusit companiile sa masoare efectiv rezultatele utilizarii acestor instrumente in recrutare?

4. Care sunt regulile impuse de companii atunci cand vine vorba de blogurile angajatilor?

Cateva din avantajele dovedite deja ale utilizarii blogurilor si podcasturilor in recrutare sunt:

1. Turnover scazut de personal

2. Utilizare usoara si costuri foarte mici, aproape inexistente

3. Cresterea vizibilitatii companiei in mediul online

4. Potrivire crescuta intre candidat si organizatie

5. Prezenta informala a organizatiei

Descopera idei noi despre cum se poate crea un brand de angajator online cu ajutorul blogului, descarcand acum raportul The Use of Blogs and Podcasts as Recruiting Tools de pe HR Toolbox.

Atentie! Trebuie sa fi membru in comunitatea HR Toolbox pentru a avea acces la acest raport. Inregistrarea dureaza cateva minute si e gratuita.

Sursa: http://www.portalhr.ro/blogul-ca-instrument-de-recrutare/

Despre mica şpagă şi marea corupţie

Scandalul recent despre şpăguiala de la Vama Siret are câteva lacune, cu grijă evitate de presa centrală. Peste tot în lume traficul de frontieră are legile sale proprii. Una dintre aceste legi este mica şpagă, care la români are carácter naţional; se dă pentru orice serviciu, începând cu cel al medicului, al funcţionarului ce semnează actul prin care ţiganii ce nu muncesc primesc totuşi ajutor social, şi terminând cu poştaşul care aduce pensia. Peste tot, în orice împrejurare, se practică obiceiul darului. Este atât de încetăţenit încât uneori atinge patologicul. Am cumoscut cazul straniu al unei bătrâne care, după ce a fost vindecată de un medic ginecolog, a murit ulterior de inimă, din cauză că acesta nu a vrut să-i primească cele câteva ouă pe care i le adusese, ca semn de recunoştinţă.

Pe acest obicei te poţi baza oriunde în România, incusiv la micul trafic de frontieră. Dar să faci din asta marea lupta anti-corupţie este cel puţin ridicol. Aşa vreţi, stimabililor, să-i impresionăm noi pe străinii ce nu ne lasă să intrăm în spaţiul Shengen? Credeţi că ei nu cunosc realitatea? Nu ştiu oare că, la contractele europene, achiziţiile se fac cu niste şpăgi şi manipulări financiare de milioane de euro? Nu ştiu ei despre contractele oneroase cu diverse firme ce au comandă cu statul?

Ei, bine, nu vă bazaţi pe ignoranţa sau naivitatea străinilor, cum că ei chiar nu ştiu sau că vor cădea pe spate de mândrie europeană când văd cât de eficienţi şi bravi am fost noi, românii, la o amărâtă de graniţă cu Ucraina unde, vezi Doamne, se petrec cele mai grozave chestii. Interesant este însă un amanunt: ofiţerul sub acoperire trimis să demaşte traficul mafiot de frontieră, a făcut tot ce a putut ca să-l intensifice, pentru a avea ce raporta superiorului de foarte sus, ce voia, la rândul lui, să dea bine în ochii uimiţi ai Europei. Uimiţi că România a devenit o ţară curată şi pură, angelică şi nou-născută! Sper ca măcar procesul celor implicaţi să fie public, ca să se poată audia, sub ochii presei, martorii în legătură cu acest mic amanunt nesemnificativ.

Care va să zică, zic şi eu ca nenea Iancu: trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi! Acesta este chiar un caz interesant de instrumentare absolut politică, şi absolut nepoliticoasă! Vii tu, mare ofiţer sub acoperitre, şi zici că trebuie să strângem bani pentru şefu’, că aşa este orden de sus, pui aparatura de mare valoare ca sa prinzi baba pe bicicletă ce face trafic cu portbagajul velocipedului, cheltui apoi sume importante de bani ca să mişti o grămadă de băieti cu chip de Zorro, ca să aduci pe făptaşii cei mari ce au căzut în păcatul supuşeniei faţă de un aşanumit ofiţer sub acoperire, şi astfel ieşi frumos şi proaspăt la raportul european că ai îndeplinit sarcinile de servici date de UE pentru intrarea în spaţiul Shengen.

Este foarte interesant că nu se ating sacrosantele mituieli de la alte foruri, deşi toată lumea ştie bine cum se strâng banii pentru campaniile electorale, sau cum se colectează banii de la ţiganii ce primesc ajutor social, sau de la părinţii sociali ce au în îngrijire copii din casele de copii, ca să nu mai vorbim despre justiţie, etc., etc.

Înca nu este clar rolul opoziţiei în această şaradă, dar dacă, prin manevra “ inteligentă” cu ţigările, se descoperă subit că cine-ştie-ce lider din opoziţie este marele mafiot ce profita de pe urma traficului cu ţigări de contrabandă, atunci băieţii deştepţi dau o lovitură cu două variante de câştig: sau îi elimină pe adversarii cei ticăloşi şi câştigă o mare admiraţie din partea populaţiei, sau le pică ceva şi lor, într-o convorbire amicală cu cei împricinaţi.

Bineînţeles că goana stupidă după imagine politică, prin luptă politică şi manevre de culise, nu mai lasa loc şi de preocupări pentru dezvoltarea economică a ţării. Dacă până acum ne-au plecat inginerii, medicii, ba chiar profesorii şi chiar şi politiştii, probabil că vor pleca şi vameşii sau alte categorii profesionale, de prea mult bine ce au trăit în iubita noastră ţară. Atunci vom fi fericiţi şi vom construi o economie prosperă, cu prostituate şi ţuica pentru toţi turiştii străini.

Azi am trecut pe la hotel Parliament şi m-am gândit că a fost construit pentru parlamentari. Am aflat cu surprindere că, deşi are 4 stele, nu este locuit de parlamentari; ei prefera 5 stele. Îmi pun şi eu, ca omul, problema: dacă din punct de vedere legal, cei doi lei pe care îi pune un ucrainian sărac, care vinde niste tutun peste graniţă, în buzunarul unui vameş sau poliţist de frontieră, înseamnă foloase necuvenite şi trafic de graniţă, ce trebuie pedepsit ca mafiotism, ce putem spune despre foloasele necuvenite ale politicienilor ce gestionează ţara şi ne-au adus pe toţi în faliment? Ei cu ce merită banul nostru luat cu japca, din sărăcia în care tot ei ne-au adus?

Autor: Prof. Dr. FLORIAN COLCEAG

Sursa: http://www.certitudinea.ro/articole/modelul-de-Tara/view/despre-mica-spaga-si-marea-coruptie

Condiţia genialităţii

Untitled from Kristof Lajos on Vimeo.

Ce înseamnă Şcoala de Excelenţă (2011)

ÎPS Iustinian Chira, Arhiepiscopul Maramuresului: "Clujul trebuie să-şi apere mitropolia"