Fă-ți timp... (Rudyard Kipling)

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp, să vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ţi timp, să poţi, cu milă, să te alini oricând!
Fă-ţi timp, pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ţi timp, pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ţi timp, să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp, s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp, să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni....
Fă-ţi timp, de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini...
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp, să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp, cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp, s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp, să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, ACUM!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!