Din sfânta înţelepciune

„Omul nu este întreg dacă este numai bărbat, nu este întreg dacă este numai femeie. Omul întreg este bărbat si femeie“.
(Sfântul Ioan Gură de Aur)

Psihologia cuplului din perspectivă creştină

Una din temele la care reflectam în aceste zile este psihologia cuplului. Pe piaţa cărţii din România există mai multe lucrări pe această temă, multe din ele foarte in vogă acum în Occident. Ca de exemplu John Gray sau Jacques Salome. În toate aceste cărţi problema cuplului e abordată din punct de vedere psihologic.
Am avut şansa de a găsi o carte superbă care tratează problema cuplului din perspectivă creştină, scrisă de părintele Michel Laroche, unul dintre cei care a cunoscut ortodoxia încă din tinereţe.
Cartea reprezintă o reflexie globală asupra misterului familiei.
Cuplul are mereu tendinţa de a-şi lăuda armonia intelectuală sau armonia trupească, uitînd-o pe cea care e esenţială, a sufletelor. Înţelegerea intelectuală, psihologică, nu e suficientă pentru a se putea vorbi de o uniune sau măcar de un acord al sufletelor. Avem nevoie de mai mult decât atât.
Este o carte pe care o recomand cu căldură tututor celor interesaţi de descoperirea formulei fericirii în cuplu.

Leader As Coach Workshop

Gregg Thompson, President of Bluepoint Leadership Development and author of Unleashed! Expecting Greatness and Other Secrets of Coaching for Exceptional Performance.

Developing a Personal Leadership Development Plan

Motto-ul zilei

"Una dintre perfecţiunile omului ideal constă în supremaţia imperiului asupra ta însuţi. Să nu-ţi urmezi toate impulsurile, să nu te laşi târât ici şi colo de fiecare dintre dorinţele care, rând pe rând, ne domină, ci, dimpotrivă, să ştii să te menţii într-un echilibru drept, să te laşi guvernat de sentimentele adunate într-un fel de consiliu, înaintea căruia fiecare dintre acţiunile noastre este dezbătută şi hotărâtă cu sânge rece. Iată ce se străduieşte educaţia, educaţia morală cel puţin, să producă." (Herbert Spencer)

The Lost Book of Nostradamus

Lecţie de viaţă

Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui!

Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm.

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin!

Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.

Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.

Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.

Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.

Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.

Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.

Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul.

Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.

Sfatul zilei

FĂPTUIEŞTE BINELE, ne învaţă Jean Paul; şi adaugă: Aşa hrăneşti şi tu dumnezeiasca plantă a omeniei.
Mai întâi: fii răbdător cu ceilalţi. în al doilea rând: nu-i judeca, ci încearcă să te pui în locul lor; aceasta să-ţi fie judecata. în al treilea rând: fii iertător. în al patrulea rând: nu te depărta niciodată de blândeţe. Şi în al cincilea rând: acestea toate fă-le cu smerenie.

PINK MARTINI

Motto-urile zilei

"O şcoală în care profesorul nu învaţă şi el e o absurditate." (Constantin Noica - Jurnal filozofic)

"Fii sigur: un tânăr de 28 de ani, cu doctorat în străinătate şi vreo doi-trei ani de experienţă în laboratoarele de acolo, va şti mai multe decât unii profesori bătrâni din universităţile româneşti. Două-trei lucrări ale tânărului, publicate în reviste din "curentul principal", fac mai mult decât cele 50 de lucrări publicate de "dom’ profesor X", în revistele de institut."
(Ionel Haiduc - revista "Formula AS")

"Dumnezeu ne-a dat cuvintele ca să ne ascundem gîndurile" (Dan Puric)

Motto-ul zilei

"Infernul este suportabil câtă vreme paradisul culturii este cu putinţă"
( C-tin Noica)

Despre adevăratul time management

Citeam acum ceva vreme o postare foarte reuşită pe blogul lui Cătălin Tolontan. Este vorba de cuvintele lui Collin Powell, fost secretar de stat american. Redau în cele ce urmează cuvintele acestuia de pe blogul lui Tolo.
Powell le vorbea subordonaţilor săi despre performanţă şi misiune. Apoi, dintr-o dată, a rupt ritmul. “Nu trebuie să dovedesc nimănui că pot să lucrez 16 ore pe zi dacă pot să termin ceva numai în 8. Dacă vă caut la 7:30 seara şi nu sînteţi la birou, voi considera că sînteţi o persoană foarte, foarte înţeleaptă (Rîsete). Dacă am nevoie de voi, vă găsesc. Dacă încercaţi să staţi peste program ca să mă impresionaţi, vă pierdeţi vremea. (Rîsete şi aplauze)”.

A continuat. “Faceţi-vă treaba şi apoi mergeţi acasă la familiile voastre, la jocurile voastre de fotbal. Faceţi tot ce e nevoie ca să vă îndepliniţi obiectivul, dar nu vă gîndiţi că vă urmăresc să văd dacă sînteţi la lucru. Sîntem toţi profesionişti şi putem să avem grijă de acest aspect”.

Cînd şi-a încheiat discursul, bărbatul a zîmbit şi a amintit încă o dată: “Şi dacă voi nu faceţi sport, mergeţi la meciul fiului vostru!”.

Acesta este după parerea mea cel mai bun exemplu de time management.

O reclama simpatica :)

Stirea saptamanii- Lansarea MacBook AIR

Steve Jobs, a dezvăluit miercuri, 16 ianuarie, publicului, în premieră, noul laptop MacBook Air. Acest computer personal are mai puţin de 3 cm grosime, este îmbrăcat în aluminiu şi porneşte când îi ridici ecranul de 33 cm.

Motto-ul zilei

„In fiecare dimineata ma uit in oglinda si ma intreb daca o sa-mi placa ce urmeaza sa fac astazi. De fiecare data cand raspunsul a fost negativ cateva zile la rand, m-am apucat de altceva“. (Steve Jobs).
E ceea ce ar trebui sa facem fiecare dintre noi.

Un nou proiect

www.nouaconstitutie.ro

Declaraţie de intenţii privind revizuirea Constitutiei

Dacă ar fi să răspundem la întrebarea “Este Constituţia României europeană?” putem să conchidem, în ton cu aprecierile specialiştilor din occident, de altfel, că avem o lege fundamentală care concordă, în linii generale, cu reglementările similare existente în lumea civilizată. Dacă însă, vom privi critic acest elaborat, intitulat Constituţia României, vom putea constata trei categorii de mecanisme care, în continuu vor genera, prin simpla lor existeţă, conflicte, conlucrare confuză, responsabilităţi şi competenţe dispersate incoerent etc., şi toate acestea pe fondul lipsei acute de preocupare pentru o abordare sistemică. Cele trei categorii de mecanisme constituţionale deficitare decurg din faptul că:

• principiile constituţionale au fost proiectate fără să se ţină cont de cerinţele manageriale fundamentale precum evitarea dublei subordonări şi a suprapunerilor de competenţe, principiul eficienţei şi eficacităţii, definirea deficitară a rolurilor şi a raporturilor dintre actori etc.;
• principiile gererale de conducere ştiinţifică, precum definirea echilibrată a funcţiilor, contrabalansarea responsabilităţilor cu competenţele, unitatea de comandă şi acţiune (vezi bicefalismul executivului) sunt eludate;
• textul abundă în generalizări excesive, neconcordanţe, neclaritate în exprimare, redundanţe, insuficienta sistematizare a textului, lipsa unor reglemntări importante precum cea privind administraţia publică locală etc.

Legea fundamentală, aşa cum se prezintă aceasta la un moment dat, reflectă nivelul de claritate al mentalului colectiv din ţara respectivă. Prin prisma acestui postulat se pot explica multe dintre stările conflictuale care au măcinat societatea românească în ultimii ani. Este vizibilă, după opinia noastră, incapacitatea actualelor mecanisme constituţionale de a impune dictatul “Înţelepciunii” (sistemul puterii legislative) asupra “Puterii” (sistemul Executiv) şi aceasta prin medierea “Justiţiei” (sistemul puterii judecătoreşti), a dreptăţii şi adevărului.
Aşadar, actuala Constituţie a Romaniei, inspirata din Constitutia elaborată in 1923, s-a dovedit a fi un cadru ce crează numeroase disfuncţii în viata social-economica şi politica a ţării. Constituţia noastră din 1991, revizuită superficial în 2003, cosmetizată doar, am putea spune, a rezultat deopotrivă, din condiţionările istorice, politice şi socio-economice specifice şi din negocierile care au avut loc între actorii momentului şi mai puţin ca un derivat al unui demers coerent şi unitar de documentare ştiinţifică. Comisiile care au produs aceste constituţii după care se derulează întreg procesul democratic din România nu au fost preocupate să stabilească principiile, valorile şi scopurile fundamentale, ca fiind pilonul central în funcţie de care se stabilesc toate responsabilităţile, competenţele şi atribuţiile principalilor actori, precum şi raporturile (relaţiile) dintre aceştia. La vremea respectivă, membrii acestor comisii nu aveau nici cultura constituţională necesară şi nici deprinderea de a proiecta un ansamblu de temeiuri juridice fundamentale care să fie în măsură să asigure primatul “Înţelepciunii” în societatea românească. În lipsa acestor elemente s-a apelat la o abordare comparatistă, încercându-se “altoirea” unor precepte luate la întâmplare, din alte legislaţii, pe trunchiul firav al tradiţiei şi jurisdicţiei autohtone în materia constituţionalităţii
Prin principiile şi regulile fundamentale pe care le impune, constituţia unei ţări democratice ar trebui, înainte de toate, să proclame solemn un concentrat de înţelepciune capabil să direcţioneze întregul efort şi proces democratic spre valori şi scopuri generale unanim recunoscute. În concepţia noastră, Constituţia trebuie să asigure contrabalansarea puterii executive printr-un sistem legislativ unitar şi coerent, astfel încât să se constituie temeiul fundamental pe care se bazează orice demers de descurajarea şi contracararea abuzurilor, exceselor şi discriminărilor. Din acest piramidion numit Constituţie ar trebui să decurgă apoi, logic şi coerent, întregul sistem legislativ şi, în primul rând, legile organice, acele reglementări promulgate în continuarea firească a prevederilor constituţionale.
Conştientizându-se din ce în ce mai pregnant în societatea civilă, carenţele Constituţiei actuale a României, tot mai multe voci, între care unele foarte avizate în materia Dreptului constituţional, susţin o iniţiativă de revizuirea Legii fundamentale. În acest context, ne alăturăm şi noi efortului de a se statua o soluţie constituţională mai adecvată actualului context în care evoluează ţara noastră ca membră a Uniunii Europene şi a Tratatului Atlanticului de Nord, NATO.
Proiectul de constituţie propus de noi a fost elaborat cu respect pentru viziunea sistemică, stricta separare a puterilor în stat, grijă pentru impunerea cooperării între autorităţile independente ca unică modalitate de a se eradica conflictele inutile şi de a se evita irosirea resurselor. Acest proiect este susţinut, de asemenea, în intenţia de a se asigurare preponderenţa sistemului de principii, valori şi scopuri fundamentale. În acest sens s-a urmărit ca:
1. responsabilitatea, competenta şi calitatea să se regăsească în atribuţiile specifice fiecărui post important în stat;
2. atribuţiile specifice să fie clar definite, să răspundă nevoilor curente şi de perspectiva, evitîndu-se suprapunerea acestora, precum şi eliminarea exceselor, discriminărilor şi a privilegiilor etc.;
3. autorităţile din compunerea celor trei puteri ale statului să coopereze între ele, precum şi cu societatea civilă pentru a se asigura diagnosticarea rapidă a situaţiilor deosebite şi remediere lor;
4. sistemul de reglementări constituţionale să acopere domeniile de baza, generatoare, la rândul lor, de subdomenii, direcţii şi de noi dimensiuni socio-economice şi politice aflate în expansiune;
5. specificarea mecanismelor de identificare, extindere de atributii sau desfiintare să se proiecteze pentru a se favoriza flexibilitatea şi continua adaptare la cerinţele mediului intern şi internaţional;
6. creşterea profesionalismului demnitarilor şi a funcţionarilor de stat angajaţi în autorităţile din compunerea celor trei puteri în stat pentru a se asigura portofolii complete de alternative, precum si grafuri cu drumuri selectate specific necesare soluţionării problemelor;
7. creşterea nivelului de responsabilizare a demnitarilor şi a funcţionarilor de stat angajaţi în autorităţile din compunerea celor trei puteri în stat functionarilor de stat cu accent pe amplificarea gradului de expertiza;
8. explicitarea fişelor de post pentru fiecare actor, ocupant al unei funcţiie importante în cadrul puterilor statului, astfel încât să se stabilească mecanisme mai exacte de selecţie, specializările necesare şi răspunderile ce se impun a fi asumate;
9. existenţa de mecanisme de corecţie şi auto-reglaj pe reţea menite să asigure diminuarea corupţiei, discriminărilor şi privilegiilor în sistemul puterilor statului;
10. emanciparea populaţiei privind cunoaşterea şi nivelul de trai, precum şi în ce priveşte mediul de existenţa favorizant pentru creşterea şi utilizarea capabilităţilor şi resurselor proprii necesare dezvoltării durabile şi sustenabile a României.

15 ianuarie- Dor de Eminescu

Un număr de 12 volume din ediţia facsimilată a manuscriselor lui Mihai Eminescu va fi lansat pe 15 ianuarie, la împlinirea a 158 de ani de la naşterea poetului, de către Eugen Simion, fostul preşedinte al Academiei Române, la sediul Bibliotecii Academiei Române.

Cele 12 volume, lansate într-un tiraj de 750 de exemplare, se adaugă altor şapte astfel de volume apărute, începând cu anul 2005.

Volumele au fost tipărite la tipografia Monitorului Oficial, fiind publicate la iniţiativa Fundaţiei Naţionale pentru Artă şi Ştiinţă, conduse de Eugen Simion, şi a Bibliotecii Academiei Române. Coordonatorul acestor ediţii este Eugen Simion.

(Mediafax)

Some lessons with Colin Powell- part II

LESSON 6

"You don't know what you can get away with until you try."

You know the expression: "it's easier to get forgiveness than permission." Well, it's true. Good leaders don't wait for official blessing to try things out. They're prudent, not reckless. But they also realize a fact of life in most organizations: if you ask enough people for permission, you'll inevitably come up against someone who believes his job is to say "no." So the moral is, don't ask. Less effective middle managers endorsed the sentiment, "If I haven't explicitly been told 'yes,' I can't do it," whereas the good ones believed, "If I haven't explicitly been told 'no,' I can." There's a world of difference between these two points of view.

LESSON 7

"Keep looking below surface appearances. Don't shrink from doing so (just) because you

might not like what you find."

"If it ain't broke, don't fix it" is the slogan of the complacent, the arrogant or the scared. It's an excuse for inaction, a call to non-arms. It's a mind-set that assumes (or hopes) that today's realities will continue tomorrow in a tidy, linear and predictable fashion. Pure fantasy. In this sort of culture, you won't find people who pro-actively take steps to solve problems as they emerge. Here's a little tip: don't invest in these companies.

LESSON 8

"Organization doesn't really accomplish anything. Plans don't accomplish anything, either. Theories of management don't much matter. Endeavors succeed or fail because of the people involved. Only by attracting the best people will you accomplish great deeds."

In a brain-based economy, your best assets are people. We've heard this expression so often that it's become trite. But how many leaders really "walk the talk" with this stuff? Too often, people are assumed to be empty chess pieces to be moved around by grand viziers, which may explain why so many top managers immerse their calendar time in deal making, restructuring and

the latest management fad. How many immerse themselves in the goal of creating an environment where the best, the brightest, the most creative are attracted, retained and, most importantly, unleashed?

LESSON 9

"Organization charts and fancy titles count for next to nothing."

Organization charts are frozen, anachronistic photos in a work place that ought to be as dynamic as the external environment around you. If people really followed organization charts, companies would collapse. In well-run organizations, titles are also pretty meaningless. At best, they advertise some authority, an official status conferring the ability to give orders and induce obedience. But titles mean little in terms of real power, which is the capacity to influence and inspire. Have you ever noticed that people will personally commit to certain individuals who on paper (or on the organization chart) possess little authority, but instead possess pizzazz, drive, expertise, and genuine caring for teammates and products? On the flip side, non-leaders in management may be formally anointed with all the perks and frills associated with high positions, but they have little influence on others, apart from their ability to extract minimal compliance to minimal standards.

LESSON 10

"Never let your ego get so close to your position that when your position goes, your ego goes with it."

Too often, change is stifled by people who cling to familiar turfs and job descriptions. One reason that even large organizations wither is that managers won't challenge old, comfortable ways of doing things. But real leaders understand that, nowadays, every one of our jobs is becoming obsolete. The proper response is to obsolete our activities before someone else does. Effective leaders create a climate where people’s worth is determined by their willingness to learn new skills and grab new responsibilities, thus perpetually reinventing their jobs. The most important question in performance evaluation becomes not, "How well did you perform your job since the last time we met?" but, "How much did you change it?"

LESSON 11

"Fit no stereotypes. Don't chase the latest management fads. The situation dictates which approach best accomplishes the team's mission."

Flitting from fad to fad creates team confusion, reduces the leader's credibility, and drains organizational coffers. Blindly following a particular fad generates rigidity in thought and action. Sometimes speed to market is more important than total quality. Sometimes an unapologetic directive is more appropriate than participatory discussion. Some situations require the leader to hover closely; others require long, loose leashes. Leaders honor their core values, but they are flexible in how they execute them. They understand that management techniques are not magic mantras but simply tools to be reached for at the right times.

LESSON 12

"Perpetual optimism is a force multiplier."

The ripple effect of a leader's enthusiasm and optimism is awesome. So is the impact of cynicism and pessimism. Leaders who whine and blame engender those same behaviors among their colleagues. I am not talking about stoically accepting organizational stupidity and performance incompetence with a "what, me worry?" smile. I am talking about a gung-ho attitude that says "we can change things here, we can achieve awesome goals, we can be the best." Spare me the grim litany of the "realist," give me the unrealistic aspirations of the optimist any day.

LESSON 13

"Powell's Rules for Picking People:” Look for intelligence and judgment, and most critically, a capacity to anticipate, to see around corners. Also, look for loyalty, integrity, a high-energy drive, a balanced ego, and the drive to get things done.

How often do our recruitment and hiring processes tap into these attributes? More often than not, we ignore them in favor of length of resume, degrees and prior titles. A string of job descriptions a recruit held yesterday seem to be more important than who one is today, what they can contribute tomorrow, or how well their values mesh with those of the organization. You can train a bright, willing novice in the fundamentals of your business fairly readily, but it's a lot harder to train someone to have integrity, judgment, energy, balance, and the drive to get things done. Good leaders stack the deck in their favor right in the recruitment phase.

LESSON 14

"Great leaders are almost always great simplifiers, who can cut through argument, debate and doubt, to offer a solution everybody can understand."

Effective leaders understand the KISS principle, Keep It Simple, Stupid. They articulate vivid, over-arching goals and values, which they use to drive daily behaviors and choices among competing alternatives. Their visions and priorities are lean and compelling, not cluttered and buzzword-laden. Their decisions are crisp and clear, not tentative and ambiguous. They convey an

unwavering firmness and consistency in their actions, aligned with the picture of the future they paint. The result: clarity of purpose, credibility of leadership, and integrity in organization.

LESSON 15

Part I: "Use the formula P=40 to 70, in which P stands for the probability of success and the numbers indicate the percentage of information acquired.”

Part II: "Once the information is in the 40 to 70 range, go with your gut."

Don't take action if you have only enough information to give you less than a 40 percent chance of being right, but don't wait until you have enough facts to be 100 percent sure, because by then it is almost always too late. Today, excessive delays in the name of information-gathering breeds "analysis paralysis." Procrastination in the name of reducing risk actually increases risk.

LESSON 16

"The commander in the field is always right and the rear echelon is wrong, unless proved otherwise."

Too often, the reverse defines corporate culture. This is one of the main reasons why leaders like Ken Iverson of Nucor Steel, Percy Barnevik of Asea Brown Boveri, and Richard Branson of Virgin have kept their corporate staffs to a bare-bones minimum - how about fewer than 100 central corporate staffers for global $30 billion-plus ABB? Or around 25 and 3 for multi-billion Nucor and Virgin, respectively? Shift the power and the financial accountability to the folks who are bringing in the beans, not the ones who are counting or analyzing them.

LESSON 17

"Have fun in your command. Don't always run at a breakneck pace. Take leave when you've earned it: Spend time with your families.

Corollary: surround yourself with people who take their work seriously, but not themselves, those who work hard and play hard."

Herb Kelleher of Southwest Air and Anita Roddick of The Body Shop would agree: seek people who have some balance in their lives, who are fun to hang out with, who like to laugh (at themselves, too) and who have some non-job priorities which they approach with the same passion that they do their work. Spare me the grim workaholic or the pompous pretentious "professional;” I'll help them find jobs with my competitor.

LESSON 18

"Command is lonely."

Harry Truman was right. Whether you're a CEO or the temporary head of a project team, the buck stops here. You can encourage participative management and bottom-up employee involvement, but ultimately the essence of leadership is the willingness to make the tough, unambiguous choices that will have an impact on the fate of the organization. I've seen too many non-leaders flinch from this responsibility. Even as you create an informal, open, collaborative corporate culture, prepare to be lonely.

“Leadership is the art of accomplishing more than the science of management says is possible.”

Colin Powell's 13 Rules of Leadership

Some lessons with Colin Powell- part I

LESSON 1

"Being responsible sometimes means pissing people off."

Good leadership involves responsibility to the welfare of the group, which means that some people will get angry at your actions and decisions. It's inevitable, if you're honorable. Trying to get everyone to like you is a sign of mediocrity: you'll avoid the tough decisions, you'll avoid confronting the people who need to be confronted, and you'll avoid offering differential rewards based on differential performance because some people might get upset. Ironically, by procrastinating on the difficult choices, by trying not to get anyone mad, and by treating everyone equally "nicely" regardless of their contributions, you'll simply ensure that the only people you'll wind up angering are the most creative and productive people in the organization.

LESSON 2

"The day soldiers stop bringing you their problems is the day you have stopped leading them. They have either lost confidence that you can help them or concluded that you do not care. Either case is a failure of leadership."

If this were a litmus test, the majority of CEOs would fail. One, they build so many barriers to upward communication that the very idea of someone lower in the hierarchy looking up to the leader for help is ludicrous. Two, the corporate culture they foster often defines asking for help as weakness or failure, so people cover up their gaps, and the organization suffers accordingly. Real leaders make themselves accessible and available. They show concern for the efforts and challenges faced by underlings, even as they demand high standards. Accordingly, they are more likely to create an environment where problem analysis replaces blame.

LESSON 3

"Don't be buffaloed by experts and elite. Experts often possess more data than judgment. Elite can become so inbred that they produce hemophiliacs who bleed to death as soon as they are nicked by the real world."

Small companies and start-ups don't have the time for analytically detached experts. They don't have the money to subsidize lofty elite, either. The president answers the phone and drives the truck when necessary; everyone on the payroll visibly produces and contributes to bottom-line results or they're history. But as companies get bigger, they often forget who "brought them to

the dance": things like all-hands involvement, egalitarianism, informality, market intimacy, daring, risk, speed, agility. Policies that emanate from ivory towers often have an adverse impact on the people out in the field who are fighting the wars or bringing in the revenues. Real leaders are vigilant, and combative, in the face of these trends.

LESSON 4

"Don't be afraid to challenge the pros, even in their own backyard."

Learn from the pros, observe them, and seek them out as mentors and partners. But remember that even the pros may have leveled out in terms of their learning and skills. Sometimes even the pros can become complacent and lazy. Leadership does not emerge from blind obedience to anyone. Xerox's Barry Rand was right on target when he warned his people, that if you have a yes-man working for you, one of you is redundant. Good leadership encourages everyone's evolution.

LESSON 5

"Never neglect details. When everyone's mind is dulled or distracted the leader must be doubly vigilant."
Strategy equals execution. All the great ideas and visions in the world are worthless if they can't be implemented rapidly and efficiently. Good leaders delegate and empower others liberally, but they pay attention to details, every day. (Think about supreme athletic coaches like Jimmy Johnson, Pat Riley and Tony La Russa). Bad ones, even those who fancy themselves as progressive "visionaries," think they're somehow "above" operational details. Paradoxically, good leaders understand something else: an obsessive routine in carrying out the details begets conformity and complacency, which in turn dulls everyone's mind. That is why even as they pay attention to details, they continually encourage people to challenge the process. They implicitly understand the sentiment of CEO leaders like Quad Graphic's Harry Quadracchi, Oticon's Lars Kolind and the late Bill McGowan of MCI, who all independently asserted that the Job of a leader is not to be the chief organizer, but the chief dis-organizer.

Motto-ul zilei

Şansa favorizează doar minţile pregătite. (Louis Pasteur)

Puterea Internetului

In cartea sa Dependenta virtuala, Dr. David Greenfield sugereaza ca trasaturile caracteristice unice ale Internetului pot contribui la tendintele de dezvoltare a dependentei. Aceste caracteristici includ:

● Accesul usor – cu apasarea unui buton, utilizatorii se pot conecta la site-uri din intreaga lume – 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Nu exista o limita a informatiei disponibile. Mereu se poate gasi o alta legatura care sa fie apasata si un alt site de vizitat.

● Stimularea – culorile vii, viteza mare, usurinta de folosire si calitatile interactive transforma Internetul intr-o experienta incitanta. Utilizatorii pot interactiona spre a stimula schimburi sociale si intelectuale, atat ca participanti, cat si ca observatori.

● Anonimatul – inhibitiile simtite in viata reala sunt inlaturate, deoarece utilizatorii nu se cunosc intre ei. Ei pot fi oricine vor sa fie. Daca utilizatorii sunt nefericiti in viata reala, ei pot crea o viata virtuala ideala.

● Pierderea notiunii timpului – cei mai multi utilizatori de Internet au marturisit ca pierd notiunea timpului atunci cand navigheaza pe Internet .

Evident, Internetul este o unealta puternica. Poate fi folosit in multe moduri utile, insa pe de alta parte Internetul poate deveni „un substitut pentru ce n-ai avut sau n-ai putut gasi in viata reala”. Dupa Greenfield, „experientele care te fac sa uiti cine esti si unde esti, si care creeaza o stare de constiinta alterata, sunt destul de puternice”.

Adrian DRAGULINESCU

(din vol. Patima si eliberare. Probleme ale tinerilor de azi,

in curs de aparitie la Editura Christiana din Bucuresti)

Motto-ul zilei de azi

„Nimic catusi de putin uimitor nu s-a facut vreodata in izolare. Pregatiti-va pentru mania socializarii. In societatea surplusului, esti la fel de tare ca oamenii pe care-i cunosti”, J. Ridderstråle, K. Nordström- Funky Business

Un top al joburilor de viitor

VANZARILE

PROGRAMARE (IT)

CUSTOMER SUPPORT

ANALIST FINANCIAR

LOGISTICA

REAL ESTATE BROKER


PROFESIONISTI IN RESURSE UMANE

Câteva cuvinte despre cel ce a fost Sfântul Închisorilor- Valeriu Gafencu

În aceste zile parcurg o lucrare despre cel ce a fost marele nostru român Valeriu Gafencu, cel pe care părintele Steinhardth îl numea pe bună dreptate Sfântul Închisorilor. El a fost un exemplu de înaltă ţinută morală, un model pentru cei din generaţia lui. În cele ce urmează voi lăsa cuvintele să îl prezinte.

Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au murit pentru Hristos, luptând pentru apărarea credinţei ortodoxe şi a neamului românesc de atacurile satanei. Mulţi îl numesc Sfântul închisorilor. Şi mulţi aşteaptă cu nerăbdare clipa canonizării lui. S-a născut în judeţul Bălţi în 1921, şi a murit în temniţă. Pe când era student la Facultatea de Drept din Iaşi, conducând un grup al Frăţiilor de Cruce, a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Bolile contactate în regimul dur de detenţie al închisorilor Aiud şi Piteşti l-au întărit şi desăvârşit duhovniceşte. Dumnezeu l-a luat la Sine după 10 ani de detenţie.

A fost un trăitor al Ortodoxiei, pe care a urmat-o şi cinstit-o cu dragoste. În închisoare a compus poezii, care se cântau în celule, adevărate rugăciuni închinate lui Dumnezeu. Astăzi, aceste poezii se cântă în Biserică, pe muzica lui Mihai Lungeanu.
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 ianuarie 1921 in localitatea Singerei, judetul Balti, in Basarabia. In toamna anului 1941, cand a fost arestat si condamnat la 25 de ani munca silnica, Valeriu Gafencu avea varsta de 20 de ani. Era student in anul al II-lea al Facultatii de Drept si Filosofie din Iasi.

Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces pe Gafencu, declarand: “Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere diactice”. Pledoarie inutila, fiindca dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care voia ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in Fratiile de Cruce, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic ce ameninta atunci Romania.

Tanarul Valeriu Gafencu a ajuns la Tg. Ocna in decembrie 1949, dupa ce a trecut prin puscariile de la inchisoarea Aiud (intemnitat de regimul dictatorial al lui Antonescu, intre 1941 - 1944) si de la Pitesti.

Din cauza torturilor si regimului bestial din temnitele comuniste, Valeriu Gafencu a ajuns la sanatoriul-inchisoare Tg. Ocna intr-o stare atat de grava incat supravietuirea sa timp de doi ani (pana la 18 febr. 1952) poate fi considerata drept o minune.

Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. TBC-ul pulmonar, osos si ganglinar, reumatismul, lipsa hranei necesare i-au ruinat trupul. Chipul sau era insa, straniu, scaldat intr-o lumina nepamanteana, asupra careia depun marturie multi din cei care au avut privilegiul de a-i fi in preajma in ultima parte a vietii sale. Sufletul si mintea sa nu se desparteau defel de rugaciune.

In ultimul an, hemoptizia (scuipa sange) il transformase intr-o “epava”. La prima vedere, caci lumina sfinteniei trecea dincolo de bietul trup in suferinta si ii atingea pe ceilalti detinuti. Cu aceasta figura de sfant - care nu poate fi explicata natural, intrucat se stie ca boala care il rodea aduce doar deprimare si schimonosire a chipului - a trecut la cele vesnice.

Cu numeroase plagi tuberculoase pe trup - care supurau permanent - Gafencu si-a asteptat moartea cu o seninatate care i-a inmuiat si pe gardienii-calai. Trupul sau se facuse cu adevarat lacas al Duhului Sfant. Pentru credinta sa, Valeriu a fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca ziua mortii.

Pe 2 februarie 1952, el si-a rugat camarazii sa-i procure o lumanare si o camasa alba, pe care sa i le pregateasca pentru ziua de 18 februarie a aceluiasi an. A mai cerut ca o cruciulita (pe care se pare ca o avea de la logodnica sa) sa-i fie pusa in gura, pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare.

La 18 februarie, intre orele 14.00 si 15.00, dupa momente de rugaciune incadescenta (cu fata transfigurata), Valeriu a rostit ultimile cuvinte: “Doamne, da-mi robia care elibereaza sufletul si ia-mi libertatea care-mi robeste sufletul”.


La targa unde a fost depus, spre a fi dus intr-o groapa comuna (a tuberculosilor), au venit si s-au inchinat, pe rand, toti detinutii, iar calaul Petre Orban a plecat din inchisoarea pentru intreaga zi, pentru a-i lasa sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale.

Să-i cinstim memoria şi să îi ducem numele mai departe cu respectul cuvenit!

Motto-ul zilei de azi

"Acei oameni care nu citesc cărţi nu au nici un avantaj faţă de cei care nu ştiu să citească deloc.” (Mark Twain)

Al II-lea Război Mondial - Regimul Antonescu

Istoria care Doare cu Profesor Dr. Mircea Dogaru

Emisiune în fiecare marţi de la ora 19:00 pe TvRM.
In această emisiune Profesor Dr. Mircea Dogaru ne vorbeşte despre problema Aromânilor sau Vlahilor din balcani. De asemenea ne mai vorbeşte şi despre diverse probleme ale României de astăzi

REZONANŢA SCHUMANN

Nu doar persoanele mai în vârstă, ci şi tinerii au senzaţia că totul s-a accelerat excesiv. Ieri a fost Revelionul, în scurt timp e Saptămâna Sfântă şi puţin mai încolo Crăciunul. Acest sentiment este iluzoriu, sau are o bază reală?

Prin rezonanţa Schumann se poate da o explicaţie. Fizicianul german W.O. Schumann a constatat în 1952 că Pamântul este încercuit de un câmp electromagnetic puternic, care se formează în partea inferioară a ionosferei, la aproximativ 100 km deasupra noastră. Acest câmp are o rezonanţă (denumită rezonanţa Schumann ), aproximativ egală cu 7,83 pulsaţii pe secundă.

Este ca un fel de memorie, responsabilă de echilibrul biosferei, mediu natural de care depind toate formele de viaţă. S-a verificat că toate vertebratele şi creierul nostru au aceeaşi frecvenţă de 7,83 hertz.

Este ca un fel de memorie, responsabilă de echilibrul biosferei, mediu natural de care depind toate formele de viaţă. S-a verificat că toate vertebratele şi creierul nostru au aceeaşi frecvenţă de 7,83 hertz.

Empiric s-a făcut constatarea că nu putem fi sănătoşi în afara acestei frecvenţe biologice naturale. Când astronauţii ieşeau în călătorii spaţiale, ieşeau din rezonanţa Schumann şi se îmbolnăveau. Dacă erau supuşi acţiunii unui simulator Schumann, îşi recuperau echilibrul şi sănătatea. De mii de ani, bătăile inimii Pământului au avut această frecvenţă de 7,83 pulsaţii şi viaţa s-a dezvoltat într-un relativ echilibru ecologic.

Se pare că începând din anii 80, şi ceva mai accentuat din anii 90, această frecvenţă a trecut de la 7,83 la 11 şi 13 hertz.

Inima planetei s-a dereglat. Ca urmare, au apărut dezechilibre ecologice: perturbaţii climatice, activitate vulcanica crescândă, mari tensiuni degenerate în conflicte mondiale, creşterea generală a comportamentelor deviate la oameni, etc.

Datorită acestei accelerări generale, o zi de 24 de ore este percepută ca având doar 16. Din această cauză, percepţia că totul se desfăşoară prea repede nu este iluzorie. Ar avea bază reală în această schimbare a rezonanţei Schumann.

Se poate avansa o teorie, recurentă între marii cosmologi şi biologi, că Pământul este, efectiv, un superorganism viu, că noi şi planeta formăm o entitate unică. Adică noi, fiinţele umane suntem pământ care simte, găndeşte, iubeşte si venerează. De ce suntem aşa? Pentru că avem aceeaşi natură bioelectrică şi suntem înconjuraţi de aceleaşi unde rezonante Schumann.

Motto-ul de inceput de an

„ Fără Dumnezeu omul rămâne un biet animal raţional şi vorbitor, care vine de nicăieri şi merge spre nicăieri. ”

Petre Ţuţea

Dan Puric - interviu Realitatea TV 26.12.2007

Doua secvente din emisiunea de pe Realitatea TV in care Dan Puric explica problemele Romaniei actuale intr-o maniera fascinanta. O noua lectie de cultura. Le recomand cu caldura, sunt superbe!

La multi ani 2008!