TÂNĂRUL BOGAT (III)

Sinceritatea acestui tânăr nu poate fi bănuită de făţărnicie, de vreme ce „a alergat şi în­ge­nunchind înaintea Lui L-a întrebat” despre viaţa veşnică.

Obişnuit făţărnicia nu cade în genunchi. Iar dacă ar fi fost aşa de mare făţărnicie, altfel ar fi vorbit şi Iisus. Dar, după ce-şi mărturiseşte tânărul buna creştere în Legea Domnului, „atunci Iisus căutând la el, l-a iubit şi i-a zis: «una-ţi mai lipseşte: mergi şi vinde-ţi câte ai şi le dă săracilor, şi vino de-Mi urmează Mie!»”

Era o chemare între cei 70 de ucenici.

Iubirea lui Iisus ar fi trebuit să-1 desfacă de câte avea; dar, până în sfârşit, tot l-au des­fă­cut cele de după înviere.

Prislop, Joi XXXI 22.XII.1949; Marcu 10, 17-27

„Cu anevoie va intra bogatul în împărăţia lui Dumnezeu” :

1. Bogatul de averi.

2. Bogatul de succese.

Despre succese se pot spune aceleaşi lucruri ca şi despre bogăţii: că umflă. Şi umflaţii nu intră pe uşa cea strâmtă, pe care mulţi au redus-o la urechile acului. Beşica mândriei creşte din fu­mu­rile succeselor.

Poate că aci se va fi aflând raţiunea pentru care „sunt fericiţi” înfrânţii, dar nu prea feriţi de înfrângeri.

Trebuie să învăţăm a privi succesul şi înfrângerea, ca pe doi soţi nedespărţiţi: doi min­ci­noşi, care ne mint unde ne prind.

Prislop, 24.III.1950

Sursa: Părintele Arsenie BOCA. (2006). Cuvinte vii. Ediţia a-II-a. Deva: Editura Charisma.

p. 292.