Judecata

„Ar trebui ca fiecare om, indiferent de religia sau chiar ateu, să se gândească că ar putea ajunge la un moment dat în faţa unui judecător atotputernic şi întreaga lui via­ţă cu bune şi rele va fi analizată şi cântărită. Şi acest judecător în loc să dea o sen­tinţă te va întreba simplu:

-         Ce vrei?

Şi fiecare va fi liber să ceară ce-şi doreşte mai mult.

Iată cum m-am pregătit eu pentru acel moment care sunt convins că va veni:

RUGĂCIUNE

Aş vrea să fiu albina care

Adună zâmbetul din floare

Şi-apoi cu roiul împreună

Să dărui lumii Voia Bună.

Aş vrea să fiu şi harnica furnică

Ce zilnic duce la ai săi

 O dată cu fărâma mult iubită

Şi Mulţumirea muncii ei.

Aş vrea să fiu şi omul care

Sfinţeşte locul cu sudoare

Tot ce atinge prinde a căuta

Şi poate astfel vieţii Sens să-i dea.

Pentru fiecare dintre noi împlinirea dorinţei va fi propria răsplată sau pedeapsă”.

Sursa: Ioan Nicolescu "Eseu despre credinţă. Manual de supravieţuire", Editura Lucman, Bucureşti, 2013 (pag. 131-132)