Mărgăritare duhovniceşti. Jertfa

Bucuria cea mai înaltă vine din jertfă. Doar când omul se jertfeşte se înrudeşte cu Hristos, pentru că Hristos este jertfă.

Cât timp omul rămâne el însuşi nu poate să devină om ceresc. Nu există viaţă duhovnicească fără jertfă.

Mulţi oameni nu se gândesc la eul lor, l-au zvârlit afară. Şi când îl aruncă afară, atunci Hristos Se sălăşluieşte în ei.

Aruncă afară eul tău, nu-l lua în considerţie şi harul lui Hristos se va sălăşlui în tine.

Cât de fericiţi de Dumnezeu sunt oamenii care-şi jertfesc toate ale lor! Când ne punem în locul altora şi îi înţelegem, atunci ne înrudim cu Hristos. Viaţa duhovnicească nu este plăcere.

Cel care nu are jertfire, dăruire de sine, va avea doar bucurie şi în­tris­tare lumească. Nu poate să simtă bucuria duhovnicească.

Dacă cerem ceva lui Dumnezeu fără să jertfim altceva, cererea n-are valoare. Unul nu mănâncă dulce ca Hristos să-i ajute pe cei care su­feră din pricina zahărului, sau nu doarme, ca Hristos să dea puţin somn celor care suferă de insonii. Astfel omul se înrudeşte cu Dum­ne­zeu. Şi atunci Dumnezeu îi dăruieşte harul Lui.

Cei care-i slujesc pe bolnavi, pe paralitici şi pe alţii, cu iubire şi răb­­dare, dacă au păcate, acestea sunt şterse prin jertfa pe care o fac. Da­că nu au păcate, se sfinţesc.

Moartea suferită în război izbăveşte mult, pentru că cineva se jert­feş­te ca să-i ocrotescă pe alţii. Cei morţi în acest chip se fac următori lui Hristos şi sunt cei mai mari eroi, deoarece chiar şi în moarte se înal­ţă.

… Nu există o altă cale pentru lucrurile adevărate şi veşnice în afa­ră de calea jertfei.

SURSA: Cuv. Paisie AGHIORITUL (2009). Mica filocalie. Galaţi: Editura Egumeniţa. pp. 118-119.