"De multe ori sunt bolnav de milă de oameni. Când îi văd, când le cunosc viaţa, zbuciumul, frământările, necazurile. Că fiecare om, oricât ar părea de aspru, de străin de sentimentele nobile, fiecare om, indiferent de poziţia pe care o ocupă în societate, e totuşi om, ce poartă fiecare, adânc, în fiinţa lui, o lume a lui în care nu-i numai linişte ci, de cele mai multe ori e o grozavă luptă. Poartă fiecare adânc, în sufletul lui, dureri şi răni deschise, răni cicatrizate, buboaie dureroase, atâtea şi atâtea situaţii necunoscute, neştiute de nimeni. Întocmai cum se exprimă Homer în marea lui operă, Iliada, cântul XVII:,,Din tot ce pe lume e viaţă, răsuflă şi mişcă, nu e nimic de plâns şi mai necăjit decât omul...,,. Această stare a omului, de fiinţă zbuciumată, mă face să-l cinstesc mai mult, îmi adânceşte în suflet şi mai mult grija şi grija faţă de el, faţă de om."
(Iustinian Chira, Episcopul Maramureşului şi al Sătmarului)
"De multe ori sunt bolnav de milă de oameni. Când îi văd, când le cunosc viaţa, zbuciumul, frământările, necazurile. Că fiecare om, oricât ar părea de aspru, de străin de sentimentele nobile, fiecare om, indiferent de poziţia pe care o ocupă în societate, e totuşi om, ce poartă fiecare, adânc, în fiinţa lui, o lume a lui în care nu-i numai linişte ci, de cele mai multe ori e o grozavă luptă. Poartă fiecare adânc, în sufletul lui, dureri şi răni deschise, răni cicatrizate, buboaie dureroase, atâtea şi atâtea situaţii necunoscute, neştiute de nimeni. Întocmai cum se exprimă Homer în marea lui operă, Iliada, cântul XVII:,,Din tot ce pe lume e viaţă, răsuflă şi mişcă, nu e nimic de plâns şi mai necăjit decât omul...,,. Această stare a omului, de fiinţă zbuciumată, mă face să-l cinstesc mai mult, îmi adânceşte în suflet şi mai mult grija şi grija faţă de el, faţă de om."
No comments:
Post a Comment