De la criză la o posibilă soluţie

Societatea în care trăim astăzi, reprezintă o ordine complexă şi dinamică a proprietăţii pri­vate, o economie de piaţă sau capitalism, cu o diviziune extinsă a muncii şi o extra­or­di­na­ră acumulare de capital. Într-o asemenea ordine socială, coordonarea activităţilor productive de­pin­de în mod esenţial de anticipările antreprenorilor, iar alocarea raţională a resurselor este in­fluenţată de următoarele instituţii: proprietatea, schimbul, acţiunea antreprenorială, moneda, acumularea de capital şi posibilitatea calculului economic.

Dar în această ordine socială complexă şi dinamică, sunt inserate adevărate insule de so­ci­alism, elemente de agresiune instituţionalizată, în care statul se comportă ca o organizaţie mo­nopolistă, bazată pe impozitare (confiscare coercitivă de resurse), pe reglementare (prin impunerea unor reguli arbitrare prin forţă, care interzic persoanelor anumite comportamente non-violente sau care impun anumite acţiuni nedorite, adică prin încălcarea dreptului de pro­prietate asupra resurselor dobândite voluntar şi non-agresiv, prin interdicţii) şi pe impunere coercitivă (de exemplu, impunerea salariului minim pe economie).

Acest tip lucru, a fost generat de modul de gândire economică de tip keynesist, care deşi s-a dovedit a fi falimentar, încă ţine în captivitate pe majoritatea economiştilor şi ţările lor, din întreaga lume.

Intervenţiile guvernelor lumii în economia lor, sunt generatoare ale unei mulţimi de ero­ri re­­cu­rente, sursa principală a ciclului economic (efect al introducerii de constrângeri re­le­­van­te în organizarea sistemului bancar – rezerva fracţionară, care influenţează anticipările antre­pre­­noriale, făcându-le incompatibile cu raritatea resurselor) şi a crizelor (când se des­co­pe­ră o masă impresionantă de erori la toate nivelurile activităţii economice).

Să menţionăm că utilizarea rezervei fracţionare în sistemul bancar, face posibilă: crea­rea de credit şi de monedă fictive (inflaţie simplă), expansiunea creditelor şi apariţia ero­ri­lor de anticipare ale antreprenorilor, din cauza confuziei dintre hârtie/ficţiune şi resurse. Re­zul­­tatul este o creştere artificială (boom), care risipeşte resurse rare.

Analiza cauzală a crizelor, în special, şi a ciclului economic, în general, se poate face nu­­mai cu ajutorul raţiunii şi a limajului uman. O asemenea analiză, asigură descoperirea le­gi­lor care guvernează acţiunile şi interacţiunile umane, ordinea socială (abordarea de tip pra­xe­o­lo­gic) şi identificarea cauzelor sistemice şi a instituţiilor care stau la originea lor.

Abordarea praxeologică este realistă, ţine cont simultan de timp, incertitudine şi raritate şi se face în termeni de acţiuni personale şi de drepturi de proprietate. Pentru rezolvarea pro­ble­­mei ciclurilor recurente şi implicit a crizelor, ea propune următoarele soluţii:

§ Eliminarea rezervei fracţionare şi a monedei de hârtie;

§ Interzicerea băncilor de a emite titluri fictive;

§ Reintroducerea unei unităţi de măsură a monedei – etalonul aur – adică, un regim monetar cu o singură monedă;

§ Legea Bursei de Valori va accepta numai tranzacţiile reale de titluri de proprietate şi va in­ter­zice/pedepsi tranzacţiile nominale/speculaţiile pure (cele care se referă la preţul viitor al ti­tlurilor de proprietate);

§ Interzicerea deficitelor bugetare;

§ Reducerea aparatului birocratic al statului cu 2/3;

§ Restrângerea funcţiilor statului de drept la funcţii pur sociale sau publice (poliţia, justiţia, sănătatea, apărarea naţională, educaţia şi ecologia)

§ Reducerea radicală a fiscalităţii şi interzicerea impozitării excesive;

§ Pedepsirea aspră a încălcării dreptului de proprietate asupra resurselor dobândite de cetă­ţe­ni în mod voluntar şi non-agresiv.

Dacă se va continua guvernarea în modul intervenţionist şi nu se va aplica soluţia mo­dul­ui de gândire economic de tip praxeologic, atunci se va ajunge la o centralizare completă la nivel mondial a sistemului monetar-bancar şi a sistemului politic. Sau după spusele lor­du­lui KEYNES, „pe termen lung, cu toţii vom muri”. El îşi recunoştea astfel, falimentul te­o­ri­ei eco­no­mice pe care a elaborat-o.

Pentru cei care doresc detalii cu privire la adoptarea/construirea unei economii de piaţă liberă de intervenţii guvernamentale şi pentru a se trata de această boală infecţioasă, key­ne­sis­mul, recomand lectura următoarelor lucrări fundamentale:

§ Ludwig von Mises – Acţiunea umană. Un tratat de teorie economică.

http://misesromania.org/43/

§ Anghel N. Rugină (1994). Teoria şi practica economică în epoca de tranziţie şi după. Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine

§ Marius Spiridon (2005). Ciclul economic în teoria economică modernă (Teză de doctorat).

http://misesromania.org/468/